Șampania din sânge.

transfuzie-sanguina

Astăzi am avut o seară ideală, m-am întâlnit cu prietenele, am ieșit în oraș la o cafea. Atâta  bucurie și veselie a fost. Șampania era dulce, bulele ei se urcau jucăuș spre cap și noi ne delectam cu noutăți frumoase, idei interesante, povestind câte ceva din propriile vieți și atunci când temele s-au epuizat au venit și bârfele.

De câte ori mi-am zis că nu voi mai fi influențată de această molimă, de câte ori mi-am promis că nu mă voi implica în calvarul cuvintelor deșarte și minciunilor dezordonate, însă șampania și-a făcut treaba. Veselia continua, căci fetele erau puse pe șotii și încercau să facă demagogii și presupuneri despre alți oameni. M-am lăsat și eu dusă de val, îmi era plăcut să mă distrez în compania lor, chiar dacă de fiecare dată era discutată o persoană pe care o cunosc bine și chiar îmi este apropiată, dar despre acest fapt nu știe nimeni și eu tac molcom să nu mă dau în vileag că o cunosc. SĂ le țin hangul mai adaug și eu de la mine câte ceva despre omul care mă susține, despre omul la care țin cu adevărat. O fac, numai să nu mă deosebesc de ele, că apoi cine știe, nu mă vor accepta în compania lor. Mint și eu ca și ele, ba și mai rău, spun ce are ea pe suflet, ce gândește ”jertfa”, de ce se teme. Prietenele râd, se distrug de râs și eu râd, demonstrând fericirea de a le fi alături. Mă tem să rămân singură… În compania lor trebuie să fiu ca ele.

Fetele se sfătuiesc între ele și începe calvarul. O scriu pe fata discutată, apoi încetul cu încetul îi distrug viața, își bat joc de ea și eu le țin hangul râzând într-una. Eu intenționat o fac, nu cumva să mă deosebesc de ele, nu cumva să fiu observată că sunt altfel.

După ce ne-am delectat cu tot felul de urâciuni mincinoase, după ce am scris sute de mesaje urâte și bârfe fără de sens ne-am despărțit și am ieșit afară căutând în buzunar cheile de la mașină. Abia acum am conștientizat că am venit cu mașina. În gând repede calculez câtă șampanie am băut, mă opresc , încep de la început și îmi conving rușinea că oricum trăiesc aproape și nu voi fi oprită de poliție mai ales la 1.00 noaptea.

Pornesc motorul, a înghețat se pare, mai încerc o dată, o, merge! Am apăsat acceleratorul fără să încălzesc mașina, nu am timp, trebuie să ajung acasă, cât mai repede, ca să nu vadă ai mei că sunt beată.

Conectez radioul și sunetul era la maxim:

”Răsplata vine oricum…” cânta cineva, asurzindu-mi conștiința. Am început să tușesc căci m-am prins, m-am înecat și am căutat să parchez undeva mașina să-mi revin, dar ceva m-a orbit și am pierdut controlul…

Pic-pic-pic

Se aude un sunet puternic, care răsună ca un ecou în urechile mele, ba e foarte aproape, ba departe, nu înțeleg ce mi se întâmplă căci ochii îmi sunt în ceață și mă doare ceva, nu înțeleg ce. Se pare că mă doare totul…

Am închis ochii era zi, acum e noapte, iarăși deschid ochii e zi și iarăși sunetul: ”pic-pic-pic”. Ridic ochii cineva e alături și mi se adresează:

– Ține-ți minte ceva?

Dau din cap afirmativ și înțeleg că sunt în spital!

Ați nimerit în accident 3 zile în urmă, ați pierdut mult sânge și suntem nevoiți să vă facem transfuzie, cineva benevol  a donat sânge pentru dvs. Închid ochii, din nou dispar pe un timp, iar când îi deschid văd cateterul înfipt în mâna mea,  picurătoarea cu un lichid roșu și dens stă aninată deasupra mea, o văd clar.

Eu simt cum în venele mele se scurge ceva cald, un miros cunoscut mă învăluie, iar pe limbă simt gust de fier, abia simțit. Sângele curge încet, ca să vezi câteva ore în urmă curgea încă în venele cuiva și acum îmi revigorează organismul cu puterea lui tămăduitoare. Picătură după picătură se scurge în mine, de parcă o binecuvântare din ceruri, curge greu, foarte încet, dar este atât de benefic. Eu simt cum inima mea bate repede, vrea să sară din piept, sărmana compensează…

-Ați avut mare noroc, deoarece aveți sânge foarte rar, iar cineva s-a găsit în apropierea dvs, care cu drag a oferit 400 ml de sânge, care corespunde perfect cu RH pe care-l aveți. Aveți prieteni ideali! a constat asistenta energică.

Mă gândesc oare cine din prietene a donat sângele, îmi era interesant, se spune că dacă faci o transfuzie cu sângele cuiva poți căpăta capacitățile acelui om. Și deja îmi imaginam cine poate fi? Poate e Irina, ea e frumoasă, poate voi căpăta și eu din frumusețea ei. Sau poate Angela? Ea știe cum să se comporte cu bărbații, toți stau la picioarele ei. Dar poate e…

Gândurile mele s-au oprit brusc, căci am auzit o voce atât de dragă. E ea, prietena mea, pe care cu câteva zile în urmă o bârfeam și o murdăream și nici o dată nu-i luasem apărarea chiar dacă știam adevărul.

-Salut Maria, cum te simți? Stau sub ușile reanimării a treia zi, tu ai reușit și mai sunat atunci când ai făcut accidentul, te-ai lovit într-un stâlp de pe marginea drumului. Am retrăit enorm, de ce te-ai urcat la volan beată?

Eu m-am speriat, ea s-a așezat lângă mine, se uita cu drag și tristețe. Eu cunosc această tristețe din ochii ei, ceva s-a întâmplat, dar am un nod în gât și n-o întreb, de fapt nici nu pot spune nimic, mă roade rușinea.

Am observat că mâna ei este bandajată, ea mă mângâie pe cap și îmi zâmbește:

-Lasă, în câteva zile te vei face bine, medicii vorbesc despre perspective bune de recuperare.

Ea îmi dă telefonul, eu îl iau cu o oarecare frică.

-Eu am fost rugată să-ți sun părinții, știu că sunt după hotare, de aceea am luat telefonul tău și am căutat în el. Zise ea.

Am deschis telefonul, iar acolo o sumedenie de mesaje și toate citite, le-am deschis, erau de la fetele cu care am petrecut în acea seară.

”Să știi că noi am scris câteva articole în ziar și pe internet despre ”jertfa” noastră, datorită ție se va afla totul despre ea, mulțumesc!”

Prietena mea m-a privit  lung, cu milă și a zis:

Eu ți-am oferit sângele, o bucată din sufletul meu și vreau să sper că te vei face bine. Aici misiunea mea se încheie, căci eu nu vreau să-ți umbresc viața cu prezența mea. Dacă va mai fi necesară o doză, medicii mă vor anunța, iar ție îți doresc să fii conștientă de viața ta…

Cu aceste cuvinte s-a ridicat și încet a plecat. Am început să tușesc puternic, căci fiecare cuvânt al ei era precum un ac înfipt în sufletul meu nerușinat. Fiecare picătură din sângele ei care se prelingea în vena mea îmi provoca durere, căci se făcuse fierbinte precum apa clocotită, simțeam că o să mă aprind și o să explodez.

O brigadă de medici a intrat în salonul meu, eu mă sufocam, abia acum am înțeles că am fost conectată la tub și ventilare artificială, din cauza stresului tubul mă sufoca, mi-au injectat un calmant…

Am stat într-o stare stranie câteva ore, dormitam sau nu, nu mai știu, doar că se roteau în capul meu toate frazele urâte pe care le-am spus în acea seară, toate bârfele murdare pe care le-am susținut. Trădarea cu care mă aliasem mă mânca din interior, zdruncinându-mi plămânii.

Lecuirea mergea greu, am mai primit 2 doze din sângele prietenei mele, prin lichidul acesta simțeam cum în mine se scurge bunătatea ei, modestia și mereu îi vedeam ochii negri, măslinii a căror privire îi simțeam pe pielea mea ca un pojar.

Timp de 2 luni, nici o ”prietenă” din cele 6, cu care am petrecut în acea seară, n-a venit să mă viziteze și nu înțelegeam de ce. Aveam telefonul la mine, puteam urmări uneori ce se întâmplă în rețea. Protagonista bârfelor eram eu deja, în top:

”Șoferița beată s-a lovit într-un stâlp…”, iar mai jos dezbateri și comentarii răutăcioase de la aceleași femei cu care mă simțisem atât de bine în seara cu pricina.

Am aruncat telefonul în podea și m-am speriat atunci când ușa salonului s-a deschis și în fața mea a apărut zâmbetul ei, a prietenei mele dragi, care se pare că mă iertase, am respirat ușurată, ea m-a îmbrățișat.

-Ți-au scos tubul deja!!! Mergi spre bine.

-Iartă-mă! am zis eu.

Reclame
Categorii Без рубрики

2 gânduri despre „Șampania din sânge.

  1. Cristina, scrii minunat, ești foarte talentată, te rog să ne mai bucuri și în continuare cu scrierile tale, eu ți-am citit cărțile ” Părinți de îngeri” și „Balenele luminii” cu sufletul la gură, abia așteptam să îmi adorm fetița, să îmi fac un ceai și să citesc până la ora 1 dimineața. Aștept cu nerăbdare alte cărți, alte articole minunate precum acesta. Doar o curiozitate mă macină, cazul este real? Îți urez multă inspirație în continuare.

    Apreciază

    1. Multumesc mult! Nu este caz real, dar cred ca au fost asa cazuri! Apreciez comentariul dvs.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close