NU există oameni răi sau buni

Good_Vs_Evil___Male_Vs_Female_by_Mr_Grim1077.png
Istorie din exemplu propriu.
NU există oameni răi sau buni
Vreau să mă împart cu niște gânduri, cei care au nevoie de ele vor găsi numaidecât această postare.
Suntem niște creaturi emoționale, trăim, existăm și evoluăm datorită sentimentelor pe care le creștem în suflet.
Deseori trăim automat, nu cunoaștem cu ce scop și de ce existăm. E o întrebare filosofică care se poate de discutat ore în șir, dar ideea la care vreau să ajung este alta…
Iubim, suferim, urâm, detestăm, adorăm, mereu trăim într-o avalanșă de emoții, care se perindează, iar creierul nostru sistematizând toate aceste retrăiri, pe parcursul evoluției omenirii a concluzionat că există binele și răul.
Din propriile experiențe, pe care le-am trăit cu duium, din diverse situații pot deduce unele fapte, care poate pentru cineva vor fi de folos, căci scopul meu dintotdeauna este să ”deschid” creiere inhibate în probleme, sună prea măreț? dar dacă exemplele mele vor ajuta măcar pe cineva, o să mă simt foarte fericită.
Pe Terra ne naștem cu o misiune, nu doar cu scopul să trăim pentru a ne înmulți, dar există și un alt fel de țel, duhovnicesc, pe care nu fiecare din noi îl conștientizează.
Fiecare din noi a avut situații în care a fost supărat pe cineva, iritat, umilit, demotivat, distrus și chiar ucis. Astfel de acțiuni din partea cuiva prezintă ceva foarte neplăcut, provocând doar emoții negative. De câte ori ai plâns sau ai simțit decepție din cauza unor acțiuni sau cuvinte ale prietenilor, persoanelor dragi sau a unor oameni care au fost în ”treacăt” prin viața ta? În multe cazuri tu crezi că omul dat este un ”rău” pentru tine și intuiești că el este așa din natură, un răutăcios, un degradat, un nerușinat etc.
O să te miri, dar nu există oameni buni sau răi. Este doar percepția ta în situația creată. Tu îl consideri foarte rău, deoarece el te-a rănit, cum a îndrăznit să te umilească, cum de te-a scos din zona de confort?! Dar nu te-ai întrebat vreodată de ce ți se întâmplă aceste lucruri? ce ai făcut incorect tu de ai ajuns în astfel de situație? Care acțiuni sau inacțiuni proprii sau chiar gânduri negative deseori rulate în capul tău au creat astfel de situație?
Sunt sigură că foarte puțini oameni se gândesc la acest fapt, dar nici prea mult să meditezi aici nu se poate, dacă vei vedea în sine doar negativ vei ajunge să te urăști. Totul trebuie să fie în echilibru, la fel și gândurile.
O prietenă de a mea cândva a spus o frază: ”Suma viciilor pe pământ este constantă, nu există om bun sau rău”. Cu timpul am înțeles totul, analizând destul mult.
Am avut foarte multe situații negative în viață, ca și oricine altcineva, desigur cu aproximație.
Sunt o persoană foarte sensibilă, pot să simt emoția omului din depărtare, uneori pot să descifrez și unele gânduri ale persoanei care mă interesează, însă nu mereu a fost așa.
Mulți ani am fost dezorientată, pot să zic aproape toată viața! Nu știam ce rost am, ce scop, am învățat ca toți, am făcut universitate, mi-am întemeiat familie, copii etc. Trăiam ca orice femeie din RM cu gânduri lumești. Cam până la 29 de ani, desigur am avut situații care îmi puneau capul în mișcare, dar nu erau suficiente cred eu ca să mă ”trezesc”.
Mulți dintre cititorii mei cunosc istoria mea cu ”prunca Maria” atunci când mi-a decedat pruncul în urma unei boli. Cine nu a citit vă sfătui să o găsiți pe google. Această copilă m-a ajutat mult să iert, ea m-a învățat să apreciez viața și să iubesc cu adevărat copiii, să apreciez sănătatea și să învăț ce este smerenia.
Însă se vede că nu mă trezisem eu bine la viață, deoarece chiar și după tragedie și după nașterea încă a unui copil, nu înțelegeam care este scopul meu, de ce trăiesc?!Probabil șocul pierderii mă dezorientase și mai mult.
Spre regret, dar și spre fericire în continuare am întâlnit o persoană care mi-a distrus ceața din fața ochilor, deoarece eu nu vedeam ceea ce era la suprafață. Mereu problemele le vedeam în exterior și parcă nu înțelegeam din cauza orgoliului sau prostiei că problema de fapt zace în adâncurile sufletului. Acest om mi-a creat cea mai mare traumă psihologică legată de autoevaluare, decesul fiicei a avut altă rezonanță legată de iubire, dar aici a fost o umilire puternică, aici, persoana mea, din cauza neatenției și cred că orgoliului a nimerit în situație penibilă, atunci când ești calomniat, umilit public, distrus moral, făcut una cu pământul, denigrat și chiar batjocorit public. Vina mea o recunosc, da știți de ce? Deoarece în toți oamenii vedeam doar binele, dar după cum știm că există și acest rău, el îl ignoram, deși îl intuiam foarte bine.
Această persoană a fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată, e adevărat!!! Deoarece a fost ca o bombă atomică pentru creierul și sufletul meu. V-ați simțit vreodată că sufletul vostru se ascunde undeva prin tălpi? Așa am fost eu!
Cel mai interesant fapt a fost că n-am urât acest om o secundă, eram atât de îndurerată, dar în sfârșit am început să gândesc despre propria-mi persoană. De ce mi s-a întâmplat aceasta? Care sunt cauzele? Și din acel moment au început să-mi apară răspunsuri.
Am stat foarte multe zile și nopți săpând în ”gunoiul” interior, să văd unde totuși este problema, care este cauza că cineva mă vede într-o așa lumină ”rea” și mai are și susținători?
Da, problema era în persoana care mi-a creat ”răul”, dar greșeala mea a fost că eu am creat această situație (niciodată nu m-am apreciat corect, mereu cu încredere scăzută), prin naivitate, încrederea în alții, simplitatea sufletească, deschidere copilărească, eram ca un miel dus la abator, deși vedeam ”cuțitul” nu vroiam să cred că o să mă ”taie”, judecat după propriile acțiuni, prin prisma mea.
După ce șocul dispăruse un pic, brusc, am început să scriu. Puneam pe foaie gânduri, situații și ieșeau scenarii întregi, știam că pot scrie compuneri, dar nu mă gândeam că acest hobby poate deveni vocație.
Și mi-a plăcut atât de mult, deoarece toate emoțiile negative le transformam în roman, nuvele, texte, meditări, poezii într-un fel eliberând sufletul de frustrări acumulate zeci de ani. Mare îmi era mirarea când înțelegeam că mi se face mai ușor. A fost primordial o psihoterapie să scriu, care a devenit u hobby, iar apoi sensul vieții mele.
Acest om mi- a spart trecutul, sticla opacă care mă încurca ă văd cine sunt de fapt. Îi sunt extrem de recunoscătoare și mă gândesc acum: răul este creat spre bine și binele este creat spre rău… Depinde cum gândești.
Persoana în cauză în nenumărate rânduri a mai încercat să mă atace, mă durea, dar din ce în ce mai puțin. Mi-am creat imunitate, am devenit muuuult mai puternică, am evoluat, am ieșit din zona de confort, am lăsat într-o parte tot ce mă durea și tot datorită ei am început să gândesc din interior spre exterior și nu apreciez lumea după ”port” deși de multe ori mai sunt tentată să o fac.
Am înțeles că un rău poate să facă mai mult bine decât un bine, cer scuze pentru calambur.
Fiindcă atunci când au început să se întoarcă de la mine prietenii, rudele, persoanele dragi din cauza unor simple bârfe, am înțeles ce contează cel mai mult. Credința internă, doar ea m-a motivat, m-a împins, mi-a dat elan și dorință de viață să accept ceea ce am fost, să apreciez ceea ce sunt, să trăiesc în prezent și să mai dau prin sită emoțiile , să nu rulez în cap negativul, să iubesc omul cu tot cu minusurile lui, să văd ambele părți ale lui și să le accept.
Dacă ai văzut un om ”rău” din perspectiva ta, nu uita că el este și bun cu același procentaj. El ți-a creat lecția spre binele tău, dar a făcut 1000 de lucruri bune pentru altcineva și invers)))
Cât de ipocriți nu am fi și credem că noi suntem doar buni, să știți că ziua fără noapte nu ar exista, că după o noapte lungă și întunecoasă vine o zi însorită, că deși sarea este nocivă în cantități mari, ea este unul dintre cele mai importante elemente pe pământ… Așa și binele și răul, depinde cum te uiți printr-o oglindă concavă sau convexă, sau poate accepți totul ca un firesc?
Consider că viața e o școală, noi învățăm să fim răi și apoi buni, noi tolerăm, noi distrugem și creăm în ambele cazuri, deorece și universul a apărut din cauza unei explozii.
Vă rog frumos nu căutați defectele, negativul în alții, căci binele fără rău nu există, acceptați persoana așa cum este fără a scormoni în interiorul ei. Fiecare din noi este creat spre ”binele” sau ”răul” cuiva, dar alegerea este a noastră cum să fim, ce să credem și prin ce prismă să acceptăm viața ce ni s-a oferit.
Acum am devenit foarte atentă, analizez fiziognomie, tembrul vocii, comportament, gesticulații, atitudini, pauze, totul ce ar fi informativ, în așa mod devin și mai sensibilă, dar deja în alt mod.
Eu încerc să transform din cerneală cuvinte, fraze, cărți.
Și timp de 2 ani am editat 5 cărți, deși niciodată nu am visat să devin scriitor…
Acest om și lecția pe care mi-a oferit-o o voi ține minte până voi muri, căci de aici a început viața mea reală, eram doar o omidă, acum, altceva!!!
”Iubiți-vă dușmanii”- așa scrie în sfânta scriptură. Și aceste cuvinte îmi sunt absolut clare.
Concluziile vă aparțin!
Reclame
Categorii Без рубрики

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close