Care ar fi cauzele divorțului.

55a23ecbd99045a0c78b02528a818ee9e6897884.jpg

Încă de timpuriu în Moldova se căsătoreau la o vârstă fragedă și foarte rar când soții se despărțeau, era o rușine să te desparți (să divorțezi) și femeile erau educate să accepte toate minusurile soțului și în așa mod trăiau o viață, chiar dacă multe lucruri nu îi aranjau sau a trecut dragostea.

Cu timpul vârsta în care îndrăgostiții se căsătoresc a mai crescut, dar în același timp a crescut și rata divorțurilor.

Pe parcurs ne-am mai ”europenizat” și se observă o tendință ușoară în care îndrăgostiții se căsătoresc abia după 30 de ani, consider că este o vârstă destul de bună pentru căsnicie pentru femeie 28-30, iar pentru bărbat 30-35. O vârstă în care organismul este tânăr, însă pe lângă frumusețea corpului mai există conștientizarea vieții, responsabilitatea, o stare de echilibru interior și desigur o oarecare bază materială.

În mediu în Republica Moldova femeile se căsătoresc la 20-23 de ani, iar bărbații 25-28 de ani.

În țărișoara noastră este atât de propagat cultul nunților, peste tot unde nu te-ai întoarce saloane cu rochii de mireasă, totul pentru nuntă, e normal că fiecare femeie își dorește să fie mireasă, dar și din cauza publicității sporite, tinerele tind să se mărite cât mai repede, cu orice preț și de multe ori nu ca să creeze o familie, dar ca să joace o nuntă bogată, ”să se-audă-n lumea mare”. Să devii mireasă nu înseamnă nu presupune că tinerii însurăței vor avea și un trai armonios.

Cutumele moldovenilor sunt frumoase, dar în același timp foarte primitive, iar cauzele divorțurilor sunt destul de banale.

”Nu mai avem înțelegere!” Ar fi prima cauză invocată în cererile de divorț adresate în judecată, deși cauzele cu siguranță sunt mai complexe. Când stai să analizezi cu amănuntul comportamentul și afirmațiile fiecărei părți, îți dai seama că totuși nu există comunicare calitativă între parteneri și aceasta ar fi cea mai importantă cauză a divorțurilor, deoarece prin comunicare se presupune orice interacțiune dintre parteneri fie la nivel fizic direct, emotiv, sentimental etc. De multe ori la apariția unei probleme partenerii nu știu cum să se dechidă unul altuia pentru a ameliora conflictul sau a ieși dintr-o criză familială.

  • Una din cauze ar fi imaturitatea partenerilor în momentul în care se căsătoresc, dacă sunt tineri cu siguranță atunci când va apărea rutina, vor apărea și primele probleme. Încă din evul mediu femeia era pregătită pentru a fi soție, acum principiile vieții s-au schimbat și obligațiile partenerilor la fel. De aceea tinerii semnând actul nupțial de multe ori nu înțeleg prin câte încercări vor fi nevoiți să treacă. Chiar de la prima ceartă va începe procesul de repartizare a obligațiile și fiecare din soți va încerca să ocupe o poziție de lider. Aceste momente sunt primele care apar la începutul căsniciei.
  • Diferența în educație. Să presupunem un caz: El vine dintr-o familie înstărită, dar părinții lui, buneii nu au avut studii superioare. Iar familia miresei, este mai săracă, dar face parte din intelectuali: părinții profesori, buneii profesori, bibliotecari etc. Atunci când dragostea un pic se mai sedimentează, se reliefează aceste diferențe și încep să apară primele semnale alarmante. Obiceiurile familiilor se diferențiază, comunicarea la fel. (cineva se va strădui să vorbească corect, iar altcineva nu se va complica și la nivel de comunicare deja vor apărea lacune, frustrări etc.) ”Da mama mea făcea așa…, Mă dai de rușine în fața oaspeților, Faci glume de prost gust, Ești un bădăran, Nu ești gospodină, Nu poți pregăti mâncare precum mama mea, Nu vorbești corect, Ești prea alintată etc.” Desigur este și subiectivism în aceste afirmații, însă problemele vin și din această sferă, deoarece diferă nivelele educaționale primite încă din copilărie. Nu degeaba, încă din antichitate se căsătoreau cu parteneri din aceeași pătură socială, aceasta presupunea aproximativ același nivel de educații. Desigur există și excepții atunci când dragostea învinge orice dezechilibru.
  • Ambii soți sau unul din ei a săvârșit o dată sau repetat actul adulterului , iar celălalt nu poate ierta. În acest caz se caută cauzele săvârșirii adulterului. Există și cazuri atunci când ”cel cu vina” este iertat, însă trauma celuilalt partener rămâne și cu timpul apar la suprafață frustrările și temerile partenerului înțelat. Este un subiect complicat, care necesită privit din diverse perspective și de căutat răspunsurile la întrebarea de ce? Deoarece într-o relație sunt 2.
  • Diferența dintre scopuri și aspirații. Dacă tânăra familie nu va crea un scop comun, atunci cu siguranță se va crea o prăpastie între parteneri. Ambii soți trebuie să tindă spre prosperarea familiei și rezolvarea problemelor apărute pe parcurs. Iar scopurile comune vor amplifica dragostea, prietenia și stima dintre soți.
  • Incompatibilitatea sexuală sau problemele în sfera intimă. Este o problemă majoră. Această întrebare este chiar țipătoare, deoarece partenerii sfidează acest subiect rușinos. Am întâlnit foarte multe cazuri în care soția rămâne ne satisfăcută din diverse motive (ejacularea precoce, lipsa orgasmului, durerea în timpul actului sexual), dar nu-i comunică soțului aceste fapte, deoarece a fost învățată să rabde de dragul familiei, copiilor sau nu este informată la acest capitol. Cel mai des apar nemulțumiri din partea bărbaților care spun că femeia este inactivă, dezinteresată sau absentă în timpul actului sexual. Un foarte mare rol joacă și educația sexuală pentru a păstra o căsnicie armonioasă, deoarece sexul primordial este pilonul căsniciei.
  • Neputința de a concepe un copil din diverse motive fie medicale sau psihoemoționale. Alteori și decesul unui copil comun poate aduce la divorț. Este un caz foarte complicat, cu o încărcătură emoțională foarte puternică. Partenerul care este sănătos și apt să conceapă un copil de obicei șieste inițiatorul divorțului. Însă am întâlnit cazuri atunci când după divorț, ambele părți recăsătorindu-se au conceput copii, cu succes, cu alți parteneri. Astfel de cupluri, în care ambii parteneri sunt sănătoși foarte rar se adresează unui psiholog, care ar putea elucida pricina blocajului psiho-emoțional.
  • Implicarea părinților sau terțelor persoane în viața cuplului. În RM este primit ca în cazul în care familia tânără nu are unde locui, o perioadă de timp se decid să locuiască cu părinții unuia dintre soți, aceasta fiind în 90 de procente o mare greșeală, care în majoritatea cazurilor este regretată de soți. Iar alteori atunci când unul sau ambii parteneri sunt infantili, sau inresponsabili sau nepregătiți pentru viața de familie apar ”sfaturile” persoanelor mai experimentate în acest domeniu și anume aici și apar divergențele de opinii. Uneori ai impresia să între soți în patul nupțial mai sunt câteva zeci de persoane.
  • Lipsa comunicării propriu zise. Bărbatul este deseori absent, deoarece câștigă bani, atunci când se întoarce acasă este obosit și nu mai are puteri de o comunicare productivă. El crede că misiunea lui este să câștige banul, iar femeia ca o ființă emotivă are nevoie mai mult de contactul comunicativ, chiar dacă soțul îi aduce destui bani. Afectivitatea ambilor parteneri și dorința de a conlucra ar putea salva situația, dacă la timp își vor da seama de greșelile săvârșite.
  • Există și incompatibilitatea caracterelor, temperamentelor, care se denotă foarte rapid și aceste căsnicii sunt foarte scurte. Deoarece ambii sunt încăpăținați și nu vor să vadă greșelile personale.
  • Violența în familie. Atunci când soțul aplică forța fizică pentru a ”reeduca” soția. Aceste cazuri sunt destul de grave, femeia de multe ori se teme să divorțeze, pentru a nu fi ”pedepsită” ulterior, ducând un trai complicat și mereu în frică. Bărbatul joacă rolul unui ”tiran”. În RM  mai exista o zicală ”femeia ne bătută precum casa nemăturată” și chiar și femeile se conformau cu aceste cuvinte, ceea ce este total greșit. Copiii crescuți în astfel de căsătorii suferă mut mai mult decât în cazul unui divorț. Acolo unde nu există înțelegere, armonie și stimă nu poate crește un om”sănătos” și apt să ducă un trai productiv.
  • Ne dorința de a asculta partenerul, de a-l înțelege, de a-i vedea motivele, dorințele.
  •  Viciile unuia dintre parteneri la fel este o cauză a divorțuriloe: alcoolismul, sexomania, boala jocurilor de noroc, minciunile cronice, lenea, companiile, ne dorința de a lucra, agresiunea. etc Însă este și o statistică în care dacă ambii parteneri sunt cu vicii, spre exemplu alcoolici, această căsnicie va fi una dintre cele mai trainice, deoarece există scopul comun – Alcoolul”.

Toate cauzele descrise mai sus se rezumă totuși la lipsa comunicării productive atât până la căsnicie, cât și după.

De aceea este absolut necesar să ating un grad de maturitate psihologică ca să te cunoști pe tine însuți, ce îți dorești de fapt și desigur să cunoști partenerul. De aceea și se permite perioadă de ”probă” precum este concubinajul, ceea ce în timpurile evulului mediu era inemaginabil. Europenizarea societății noastre a adus acest „privilegiu” pentru îndrăgostiți, în această perioadă se pot afla toate plusurile și minusurile fiecăruia dintre parteneri. Concubinajului i s-a oferit o putere juridică, ar fi o ”testare” bună înainte de ”examen„.

Foarte rar în cazul divorțurilor se apelează la o conciliere de cuplu, în RM sunt puțini specialiști profilați anume în terapia de cuplu, terapia familei.

Moldovenii nu vor să se deschidă unui specialist de profil, deoarece des confundă psihologul cu psihiatrul ceea ce este total greșit.

Prima ce se invocă de către parteneri este că nu avem înțelegere, specialistul adresează anumite întrebări și văzând reacțiile ambilor își dă seama că totul se rezumă la lipsa comunicării de cele mai dese ori. În timpul terepiilor în cuplu se oferă cuvântul ambilor parteneri, psihologul fiind mediator, care adresează întrebări și oferă cuvântul fiecărei părți, urmărind reacțiile, răspunsurile și emoțiile fiecărui partener. După cum spun specialiștii occidentali, terapia în cuplu practic nu este eficeintă și doar ”lungește” agonia despărțirii.

Trauma despărțirii este un subiect destul de dureros atât pentru bărbați cât și pentru femei, în cazul în care a existat un sentiment puternic între ei.  Această traumă va rămâne în inimile lor pentru toată viața, unii din ei nu se vor reabilita niciodată, fiindcă nu apelează la specialist sau nu caută adevăratele motive ale problemelor apărute, care au și adus la acest divorț. Unii  nu se mai recăsătoreasc niciodată, din cauza experienței neplăcute. Alții vor alege cu precauție următorul partener, iar ceilalți se vor recăsători destul de repede fără să mediteze la acest subiect ”călcând pe aceleași greble”.

După părerea mea în urma divorțului suferă ”copilul” cât la propriu atât și la figurat. Va suferi mai mult cel mai infantil dintre soți. Nu pot spune că un bărbat suferă mai puțin sau invers. Suferă cel mai ”nepregătit” dintre soți. Inițial pragul durerii fizice și morale este diferit de la caz la caz.

 

Suferința copiiilor în urma divorțului. Este un subiect foarte delicat, deoarece din momentul despărțirii inițial, unii copii nu demonstreză semne de suferință. Alții suferă sever și totul se răsfrânge asupra sănătății psihoemoționale și chiar fizice. Poate să scadă rata concentrării atât la școală cât și acasă, copilul poate să se inhibeze, să se închidă devenind  absent și chiar distant sau invers să denote agresivitate. Copilul mai matur va căuta alinarea durerii în altă parte, companii unde va fi înțeles, deoarece în timpul divorțurilor părinții afectați de problemele divorțului deseori ignoră stările copiilor, crezând că odraslele nu înțeleg nimic ce se petrece, chiar și un prunc va simți atmosfera ne sănătoasă. Este un subiect vast și părinții care vor să divorțeze în primul rând trebuie să se gândească la copii, ca să le poată oferi toată grija, dragostea și afecțiunea de până acum sau chiar mai mult, ca să-i îndepărteze de stres.

Implicarea imediată într-o altă relație imediat după divorț este o greșeală des întâlnită. Este altceva dacă a fost adulter și după divorț relația a continuaut.

În goana alinării durerii, unul sau ambii parteneri vor căuta cum să-și creeze ”o bucurie”, ca să dispară durerea.  De obicei, relațiile create imediat după divorț nu au succes și se încheie foarte repede. Inițial, o nouă relație poate fi recepționată drept analgezic, pansament. Pentru ca să începi o relație nouă este necesar să treacă timp, în care partenerii să conștientizeze care au fost cauzele divorțului, care au fost alegerile incorecte, care pași au fost greșiți și cum își vor continua viața în continuare. Dacă va fi respectat acest termen , unii specialiști îl numesc metaforic ”doliu”, cu siguranță, după trecerea perioadei de conștientizare, se vor alege cu relații frumoase și sănătoase. Fiecare dintre parteneri trebuie să înțeleagă care au fost cele mai mari gafe din relația precedentă și doar atunci se vor ”tămădui”.

O să vă mirați, dar majoritatea dintre cei care au divorțat, cu timpul regretă, fie mai devreme sau mai târziu, astfel de gânduri și regrete pot să apară în situațiile mai complicate ale vieții. Unii pot să regrete toată viața, alții au anxietate de moment. Cunosc câteva cupluri care despărțindu-se, mai apoi s-au reunit, au născut copii și sunt fericiți. Cupluri care au avut nevoie de răgaz, ne cătând la sentiment, ei au decis să facă o pauză pentru a înțelege care le sunt scopurile și planurile de viitor. Iar în urma acestor meditări se aplanează spiritele și sunt revizuite și relațiile.

Cel mai des se divorțează în primii 5 ani după căsnicie, primul an de viață în cuplu fiind unul hotărâtor. Apoi la 10, 15, 20 etc. Sunt un fel de crize pentru căsnicii, care doar prin comunicare și înțelepciune se pot depăși. Am întâlnit cazuri în care soții au divorțat peste 6 luni de căsnicie sau peste 20 de ani. Femeile din RM rabdă așa cum este și nu merg să divorțeze, deoarece ar fi ”o rușine”. Aceasta este mai mult o cutumă decât o logică.

Violența în familie este un subiect dureros, care necesită o abordare complexă, iar femeile agresate au nevoie de reabilitare fizică și morală. În RM sunt centre speciale care se ocupă de astfel de cazuri acordând asistență și ajutor femeilor și copiiilor în familiile cărora au fost depistate cazuri de violență.

 Nu există divorț sănătos sau nesănătos. Orice divorț se consideră o anormalitate, deși în unele cazuri este ”ușa de salvare” spre o viață mai bună pentru unul din parteneri. Cel mai ideal divorț din perspectiva mea ar fi: în cazul partenerilor care au decis de comun acord să divorțeze, etalând toate plusurile și minusurile acestei căsnicii, care comunică și conștientizează că le va fi mai bine separat. Divorț asumat, asistat de organele competente. Așa cupluri deseori rămân în relații de prietenie și apoi, creând familii se întrunesc la o masă. Dar astfel de relații sunt foarte rare. De aceea, un divorț este mereu o tragedie.

Dacă sunteți în prag de divorț, trebuie să cunoașteți că nu există probleme care nu au o soluție, este necoie de răbdare , dar mai ales sinceritate, deschidere și comunicare.

Cu respect,

Cristina Costov

Reclame
Categorii Без рубрики

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close