”Petale de veșnicie” de Ludmila Sandu

Cronică

ggg.jpg

Mult timp a trecut până am decis să citesc această carte, care mi-a fost dăruită tocmai în acea perioadă în care mi-a ieșit romanul de debut.

Pe dna Ludmila Sandu am cunoscut-o  în vara anului 2015, în rețelele de socializare, mi-a fost recomandată de o prietenă bună, care este psiholog. Am căutat-o imediat, deoarece aveam un manuscris, pe care doream să-l public și dacă nu aveam practică în domeniul editorial, am fost nevoită să caut lume, care m-ar putea ajuta.

Dna Ludmila a fost foarte receptivă și mi-a răspuns cu drag, mi-a explicat câteva nuanțe și mi-a recomandat un redactor din România și anume pe dl Alexandru Mihăilă, care în timp mi-a devenit ca un tată și anume el m-a influențat, făcând să mă reîndrăgostesc în limba română. Dna Ludmila Sandu a crezut în mine, în talentul meu, în dorința mea de a mă schimba și m-a susținut, ba mai mult, a luat cuvântul la prima mea lansare de carte și în așa mod a început prietenia mea cu acest om luminos. De aceea, vreau să-mi exprim părerea vis-a-vis de cartea pe care mi-a dăruit-o, căci abia acum am decis că voi citi autorii autohtoni și voi scrie mici cronici, căci este importantă nu doar lecturarea, dar și solidaritatea, cine știe, poate în timp acest obicei se va transforma în ceva minunat.

 nn.jpg

Ceea ce am descoperit în carte a fost destul interesant și educativ, chiar motivațional. Ludmila Sandu a încercat să demonstreze cititorului, prin exemplul propriu, ce este bine și ce este rău din perspectiva ei.

Analizând însăși structura cărții autobiografice, o pot împărți în trei părți:

-Copilăria

-Maturitatea

-Rezumatul

Toate aceste părți conțin în ele o esență universală, pe care, de fapt, o cunoaște fiecare din noi. Iar dispunerea autorului de a conlucra cu cititorul este de-a dreptul uluitoare, căci se simte că autoarea impune indirect cititorul să răspundă la întrebările propuse, găsind răspunsul potrivit. Un fel de dialogare tacită dintre autor și cititor.

În prima parte a cărții, în care Ludmila Sandu a povestit secvențe din copilăria sa, denotă talentul narativ al autorului. Splendoarea copilăriei, alături de gândurile mature și desigur frumusețea descrierii plaiului natal. În toate descrierile nostalgice se regăsește dragostea, pe care scriitoarea o include în fiece rând și chiar dacă există unele momente, în care nu vedem întregul tablou, ea aplanează situația, alegând să se deplaseze spre viitor, lăsând cititorul nedumerit și în același timp dornic să cunoască ce va continua. În primul fragment al cărții am regăsit copilul, acel copil care sălășluiește în fiecare din noi și naivitatea pură prin care este vizualizată viața cu toate circumstanțele ei, smerenia autorului și desigur bunătatea prin care s-a cizelat acest suflet.

În tot contextul am găsit comparații de gen: ca vipera, venin, șarpe, cobră, asocierea propriei persoane cu această reptilă, care în contextele mitologice denotă o înțelepciune miraculoasă, căci de fapt, șarpele dacă nu este atins, niciodată nu mușcă, de aceea, comparația propriul Eu cu șarpele, demonstrează încă o dată pacifizmul protagonistei, sângele rece cu care abordează viața de zi cu zi-perseverența, veninul- sau motorul de pornire spre un nou început, coagularea viciilor, elanul și energia cu care merge prin viață în momentele în care ”șarpele” este stârnit din ascunzișul interior. Această comparație denotă că toate obstacolele apărute în calea autoarei, au fost depășite datorită înțelepciunii spirituale.

Sunt 2 persoane de reper pe care le menționează autorea: bunica și mama, aceste două femei au jucat un rol foarte important în stabilirea caracterului și personalității autorului. Bărbații în această scriere joacă mai mult un rol auxiliar, iar exemplul femeii este justificat prin fapte logice și declanșatoare de credință.

Bunica fiind acel pilon de fondare a credinței nonreligioase, din sufletul micuței Mila. Această femeie fiindu-i nucleul formării personalității spirituale, împletite cu genele și dragostea mamei, care a plantat în sufletul micuței, bunătate în exces. Aceste două femei au un loc aparte în sufletului autorului, căci anume ele au fost baza formării unei personalități puternice precum este Ludmila Sandu, întruchipând în sine bunătatea în dezvoltare a mamei și desigur încrederea și perseverența bunicii.

Este important să menționez cât de multă măiestrie a depus scriitoarea în descripțiile din copilăria sa, iar nostalgia față de trecutul frumos, care apare în continuarea textului, denotă că autoarea mai rulează prin sufletul său acele clipe fericite, pe care le-a trăit în fragedă copilărie, unde nu era loc de tristețe și griji.

În partea a doua a cărții, în care  Ludmila Sandu încearcă să-și evalueze toate plusurile și minusurile, am descoperit multe emoții, pe parcursul evoluției sale spirituale, protagonista, care este de fapt însăși autoarea, a întâlnit mai multe obstacole, lecții de viață, bucurie și tristețe. Cel mai important pilon pe care se ține întreaga narațiune este familia, acel nucleu veșnic, în jurul căruia se rotesc toate celelate principii ale vieții, mentale, fizice și spirituale, iar toată înțelepciunea, totuși vine din familie. Începând de la familia în care a crescut, apoi familia care și-a creat-o.

Autoarea pune punctele pe i în toată lucrarea și încearcă să accentueze  momentele de importanță majoră, care i-au ”luminat” calea, fie că au fost de ordin negativ sau pozitiv, din perspectiva ei.

Lumdila Sandu fiind, de fapt, un ”transformator” al tuturor lucrurilor negative în cele de ordin pozitiv. Deși a întâlnit foarte multe momente complicate în viață, protagonista a reușit să transforme problemele în lecții de viață, să se reformeze, să-și creeze lumea în care îi va fi mult mai ușor, să-și denote defectele și apoi să le transforme în ”diamante” acumulate, care mereu îi vor aduce aminte de valurile vieții, dar nicicând n-o vor întrista și vor valorifica capacitățile pozitive.

Naratoarea este destul de sugestivă și pune  în mișcare mintea cititorului atunci când lasă loc pentru propriile meditări și concluzii, deoarece această carte este, de fapt, o autobiografie.

Se simte că scriitoarea a citit mult și a făcut dezvoltare persoanlă, deoarece în micile citate din a treia parte a cărții, am întâlnit învățăturile Luisei Hei și afirmațiile autoarei Florence Scowel Shin și desigur influența Bibliei, ceea ce bucură ochiul și sufletul , căci în carte regăsim legile universale, divine, știute de toți, dar aplicate de puțini:

Vrei-poți;

Bate- ți se va deschide;

Ce semeni-culegi;

Ceea ce ești- atragi;

Trăiește în prezent. etc

Desigur, în toată cărțulia se simte tristețea, pe alocuri durerea pe carea depășit-o, dar și recunoștința, bucuria regăsirii de sine, căci scriitoarea nu pune accent pe bunătatea pe care o posedă și din cauza căreia a fost de multe ori blamată și mai puțin apreciată, se accentuează de fapt lecțiile învățate, greutățile depășite și  cât de puțin contează lumea banului, atunci când nu ai nimic în suflet, atunci când nu poți oferi și o evoluție spirituală.

Ludmila Sandu ne oferă sfaturi, dar într-un mod delicat, anume în așa textură încât să fie pe înțelesul tuturor, limbajul simplu, propoziițiile scurte și vorbitoare de la sine. Brusc conștientizezi ardoarea prin care autorul încearcă să ne învețe prin propriul exemplu, dând liberul arbitru cititorului, se simte pedagogia infiltrată în sânge.

Deși după părerea mea, autorea cărții, ar putea deveni un medic sau cel puțin o asistentă medicală, căci bunătatea și înțelepciunea pe care o manifestă față de oameni trebuie să o denote orice lucrător medical.

Chiar de la bun început, în această carte sunt simțite abilitățile unui bun psiholog, care prin nararea scriitoricească, sunt voalate aceste aptitudini, iar scopul este clar, căci Mila de fapt, nu vrea să-și impună punctul de vedere, dar dorește elegant să impună omul, persoana, cititorul să-și creeze propriile rețele logice, prin exemplele redate în carte.

Protagonista este numită ”Maica Teresa” și ”Primărița” ceea ce demonstrează încă odată înglobarea în sine a celor două femei mama și bunica, care au stat la baza creării personalității integre precum este Ludmila Sandu.

Cartea ”Petale de veșnicie” este de fapt o trilogie, o odă copilăriei, un compromis cu viața și un pact cu înțelepciunea.

Autoarea a accentuat câteva puncte

  • Dragostea. Deși Fiecare are propriile probleme, dar dacă oferă dragoste i se va întoarce dragoste, ceea ce semeni culegi, ceea ce ești interior atragi. (legea bumerangului, sau legea atracției)
  • Perseverența. Transformarea încăpăținării anume în insistența de a evolua în orice.
  • Bunătatea. Care înmiește totul dacă o semeni în pământul potrivit. (Să faci bine doar omului, care are nevoie cu adevărat de acest bine). Dar și să știi măsura bunătății pe care o oferi, căci dacă o dai toată, fără de milă, ce-ți rămâne?!

Se simte emoția autorului în toate trei părți, în care împart această narație, în prima parte simțim bucuria aflării alături de femeile dragi, într-o perioadă frumoasă a vieții. În partea a doua conștientizarea greutăților vieții, apreciera frumosului și a lucrurilor pline de veșnicie, prin prisma greutăților depășite, recapitulând-uși într-un fel viața pentru a demonstra momentele cu adevărat importante, care au marcat-o și partea a treia, în care autoarea cu fermitate și bunăvoință încearcă să sugereze o cale spre soluționare a dilemelor interioare ale cititorului.

În unul din capitole am întâlnit comparația dintre bărbat-femeie, bine și rău, zi și noapte, aici se simte foarte mult simbolismul și de fapt codificarea unor nuanțe universale, percepute de autor. Deși acordă mai puțină atenție în scriere anume părții bărbătești, încercând să voaleze unele calități negative ale sexului masculin, care cândva au durut-o, autorea, totuși, ne oferă o învățătură imensă, dând dovadă de o înțelepciune profundă, căci nu scoate în vizor calitățile negative omenești, dar le aplanează prin intermediul viziunii sale pozitive. Într-un fel salvând sexul masculin de critici și ofense, Ludmila Sandu totuși caută defectele în propria persoană, deși puritatea cristalină a sufletului său este ireproșabilă.

Natura are un loc aparte în sufletul dnei Ludmila, așa îmi place să numesc acest om, o persoană care poate admira un fluture, o gânganie, iar într-un citat din carte, prin exemplul furnicii, care are scopul bine reliefat și chiar dacă vor fi puse mii de obstacole în fața ei, își va atinge scopul, ne demonstrează înțelepciunea universală, care este înfiltrată la nivelul instictelor, la nivel genetic, iar autoarea ne impinge încetișor în spre un alt nivel de gândire.

Dragostea față de aproapele său, nostalgia tandră față de copilărie, amintirile pozitive despre mamă și bunică, visele și romantismul, înțelepciunea căpătată pe parcurs, dragostea față de muncă, credința în bunătate, credința în oameni, descifrarea propriilor ”vicii”, regăsirea puterii interioare, deznodarea propriilor negativizme, aprecierea corectitudinii propriilor gânduri, observatorul interior, iertarea, și desigur zâmbetul ”eminent” sunt o parte componentă a aceste ”corăbii cu aripi”, pe nume Ludmila Sandu, pe care o puteți numi și ”Maica Teresa”, căci anume ea caută doar frumosul, doar bunătatea, dor înțelepciunea în tot ceea ce o înconjoară, chiar dacă uneori are de suferit, ea își ține viața sub control riguros și continuă să se bucure de ea, chiar dacă uneori mai plânge.

Recomand cu încrede această carte pentru cei care nu sunt leneși, căci veți întâmpina un val imens de predici, energie și elan!

Dacă vrei să te schimbi-poți!

3edsx.jpg

Reclame
Categorii Без рубрики

2 gânduri despre „”Petale de veșnicie” de Ludmila Sandu

  1. Extraordinar! Cât de frumos ai descris cartea.

    Apreciază

    1. Mulțumesc mult pentru apreciere.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close